Aproape de cetatea de scaun , pe tarlaua electorala a judetului, presedintele CJ Ion Dumitrel insista sa ne arate ca vesnicia s-a nascut la sat, dar ca prioritatile se stabilesc tot la oras. Cand un primar de comuna prezinta ceva public cei din oras ar trebui sa inteleaga ca faptele sale sunt deja ... cu multi pasi inaintea gargarei politice. Un astfel de primar bastinas a aratat de curand ca poate sa priceapa virtutile si pretentiile Europei si a * daruit campului * drum asfaltat. Dincolo de aceasta realizare oamenii locului sunt nemultumiti si protesteaza cu indignare. Cu dreptatea intrega de partea lor. Dar si dreptatea asta, pana nu e nivelata muncitoreste de un buldozer si transformata in asfalt, nu inseamna mare lucru. Oamenii, chiar daca mai "de la tara" inteleg ca (si) la Consiliul Judetean principiul universal al amanarii functioneaza perfect iar explicatii de genul "vine frigul, discutam si mai vedem la anul..."se servesc de cate ori pe zi e nevoie, dupa prescriptia suprema si incontestabila "a lu sefu". Insa asta nu le tine nici de cald, nici de cauciucuri distruse, nici de jante deformate, nici de asfalt nou si nici de drum bun. Iar gradele de afara sunt scuza cea mai buna si mai usor de livrat, mai ales cand te-ajuta gradele din clondiru'cu mastica, de pe la diverse chiolhanuri simandicoase de partid si de stat. Stat degeaba, desigur. In rest.... Vant din pupa pe sosele(bune) ale judetului, cadru organziat, euforie, edificiu inaugurat, preot salvat si alte ingrediente pentru o zi minunata in fiecare zi. Un carusel al iluzionarii ii este pus la dispozitie, pe sistemul *dau panglica pe vot, ma doare fix in cot*. Fara numar ca doar rectificarea si foaia suporta orice cifra. Cand fiu al satului, cand expozant, cand miruit, cand teatral, cand jun la festival, cand la un dineu banal sau la unul simandicos , cand tragand cu urechea la vorba preotului, cand la Gaina, cand aplaudand-o pe Sulfina. Un politician fara tinta, dar cu o foaie de parcurs impresionanta. Care a dat de mult covorul de asfalt pe covorul rosu. Intelegem si apreciem aplecarea prezidentiala spre cultura, sobor si taieri de panglici insa, pana la urma, votul vine tot de la popor. Care popor il invita sa se mai coboare, din cand in cand, din sferele inalte si sa-si rupa masina de doua sau mai multe ori pe zi intre Teleac si Drambar, ca sa inteleaga mai bine ca noi asteptam de la el sa fie ceva mai mult decat un presedinte "de cultura". Am prefera un presedinte "de asfalt si de criblura". Drumuri bune!
Octavian Popescu
No comments:
Post a Comment